Lupul cel rau si incalzirea globala Era cald, cumplit de cald in anul acela. Oamenii se uitau ciudat, iar batranii sopteau ca este prapadul cel mare. In sudul Frantei parca era mai cald decit la Ecuator. Lumanarile bune, de spermantet, se topeau de caldura in umbra paracliselor iar oamenii nu stiau cum sa se imbrace si cum sa se fereasca de valurile solide si cumplite ale caldurii.
In acea dimineata de iulie, Anne-Marie se trezise prima. Zambi, uitandu-se la surorile si fratiorii ei, care stransi unul in altul, dormeau somnul greu si nevinovat al copiilor. Tanara fata se imbraca iute, lua galetile si porni la fantana sa aduca apa. Anne-Marie mergea repede, afara inca nu se incalzise; de fapt soarele abia sta sa rasara. Intoarse capul spre o miscare abia simtita, scoase un strigat usor, si... In dimineata zilei de 13 iulie 1764 satenii din Saint-Etienne-de-Lugdares, o comuna din zona muntoasa din sudul Frantei descopera o scena de cosmar. Pe cararea fantanei zac ramasitele celei ce fusese una dintre cele mai frumoase fete din regiune, mandria si bucuria satului. Corpul este pe jumatate devorat. Satenii, ingroziti, vad urmele coltilor uriasi in carnea frageda a fetei. Culmea oroarei - inima si ficatul lipsesc. Femeile lesina, barbatii isi strang neputinciosi pumnii, batranii si copii plang. Asa ceva nu se mai pomenise! Se organizeaza o vanatoare, dar fara nici un rezultat. Nenorocirea si-a gasit salas in cocheta localitate de munte. La 18 si 26 iulie sunt atacati in faptul serii o fetita de 15 ani si un ciobanas. Omorati si devorati pe loc de cumplita faptura a noptii. Masacrul este general. Fiara din Gevaudan, cum i se spune, omoara si devoreaza la distante de zeci de kilometri, pare a fi in acelasi timp in mai multe locuri. Este omorat si un barbat in puterea varstei. Fiara il atacase pe la spate, sfaramandu-i ceafa dintr-o singura muscatura. La 6 septembrie, la ora sapte seara este ucisa in propria curte o sateanca din d'Estrets. Fiara si-a infipt coltii uriasi in gatul victimei si i-a supt tot sangele, ca un vampir. La 16 septembrie, un baiat de zece ani este ucis ziua in amiza mare. La 28 septembrie, o fetita este atacata si ucisa aproape in vazul mamei si a celor doi frati mai mari. Animalul pare a fi un lup urias. Fiara din Gevaudan da gres pentru prima data. Ataca o femeie care pazea o turma de vaci. Vitele, inebunite la vederea monstrului, sarjeaza... Fiara trebuie sa se retraga in liziera padurii. Biata femeie, scapata de la o moarte sigura, reuseste sa descrie animalul ucigas. Fiara seamana cu un lup. Numai ca are talia unui vitel de un an de zile. Capul este alungit, cu falci enorme care poarta colti grosi cat un deget de barbat, colti care ies in evidenta. Coada este stufoasa si lunga. Lucru surprinzator, blana este de culoare galben-roscat...cu o dunga neagra pe spate. In tot timpul care s-a scurs de la primul atac, autoritatile nu au ramas inactive. Parohiile au organizat haituieli si mari vanatori. 74 de lupi sunt ucisi in regiunea Gevaudan, dar nici unul nu seamana cu Fiara. In disperare de cauza se cere sprijinul trupelor cantonate la Montpellier, Ministrului de Stat si Ministrului de Razboi, la Versailles. Lupul urias continua sa ucida: mai ales fiinte fragile, lipsite de aparare - copii si femei.
SOSESTE CAVALERIA
In noiembrie 1764 in Gevaudan soseste armata: patru companii comandate de capitanul Du Hamel. Soldatii sunt munteni din regiune, rezistenti si foarte buni ochitori. Intre altii, Du Hamel dispune de 56 de calareti, celebrii dragoni din garnizoana Clermont. Timp de o luna de zile, cei 1200 de militari „pieaptana" padurile, cotrobaie prin tufisuri, nu lasa neverificata nici o crapatura a stancii. Ca si cand ar fi stiut ca armata este pe urmele ei, Fiara dispare. Trec mai mult de patru saptamani si...nimic. Brusc si brutal, la inceputul lui decembrie, Fiara ucide din nou, de mai multe ori. Intotdeauna mutiland ingrozitor victimele. O singura data se intalnesc militarii cu lupul gigantic. Fiara omoara o femeie la marginea unui sat, chiar sub botul cailor dragonilor. Calaretii, condusi de Du Hamel, pornesc in galop, haituind animalul. Ca si cand ar fi stiut, Fiara dispare in spatele unui zid de caramida de trei metri inaltime - obstacol de netrecut pentru calareti.
Prea multe coincidente! Oamenii incep sa vorbeasca, mai intai in soapta, apoi in gura mare. Poate ca Fiara nu este un animal... Se pomeneste de magie neagra, de farmece si blesteme infricosate, de vrajitoare si puternici magicieni, de druizi si de Puterea Padurii. Calugarii batrani scot la iveala pergamente ingalbenite si tomuri ferecate in argint si arama. Este din cauza caldurii , spun ei. Se vorbeste de „loup-garou", lycantropul, omul care se poate transforma in lup la aparitia Lunii. Se recitesc „Guillaume et le loup-garou" si „Lady de Bisclavaret" romane cavaleresti care povestesc aventurile oamenilor care se pot transforma in lupi. Pana si basme nevinovate pentru copii, gen „Scufita Rosie" (basm scris ceva mai tarziu, probabil inspirat din tragedia de la Gevaudan) sunt suspectate de a avea o legatura, sau ca sunt o profetie care anunta aparitia Fiarei.
Nimeni nu mai munceste in Gevaudan. Nobilii din regiune isi petrec tot timpul intr-o neintrerupta vanatoare. Fermierii si taranii lasa campurile si vitele si inarmati cu ce se gasea strabat padurile in lung si in lat. Preotii, ca intotdeauna in vremuri grele, sunt in fruntea credinciosilor, cu Biblia intr-o mina si carabina in cealalta. Localitatile sunt in stare de asediu, iar drumurile sunt patrulate de armata. Sunt vanati un numar impresionant de lupi. Fiara continua sa ucida. Pentru fiecare lup impuscat de vanatori, un copil sau o femeie plateste cu viata.
Curtea regala este ingrozita si scandalizata. Regele trimite in Gevaudan pe un nobil cu sange regal, pe Domnul Antoine, aghiotantul Regelui. Locotenetul regal cerceteaza, ancheteaza, organizeaza, vaneaza - o saptamana, o luna, un an. La 21 septembrie 1765 o unda de bucurie strabate Franta : Domnul Antoine a ucis Fiara ! Regele si curtea privesc uimiti la blana uriasa a unui lup ce parea ca a avut doi metri in lungime. Oficial, cazul este inchis. Blana era...cenusie. In Gevaudan, insa, teroarea era in crestere. Lupul galben apare din nou, mai insetat de sange, mai crud, cuprins parca de o nebunie asasina.
GLONTUL DE ARGINT
Nobilii si taranii se organizeaza: se patruleaza, se cerceteaza, se supravegheaza, se pazeste. Printre ei se afla si Jean Chastel, o ruda indepartata a frumoasei Anne-Marie, prima victima a Fiarei. Legenda spune ca Jean, altfel om petrecaret si vesel, s-a schimbat brusc de la moartea tinerei fete. Mica avere pe care o are o foloseste ca sa cumpere carti si arme. Studiaza Sfintele Scripturi si mai ales Apocalipsa lui Ioan, Comentariile Sfintilor Parinti dar si „grimoare", vechi carti de magie. Calatoreste in tinutul catarilor si are sfaturi de taina cu oameni misteriosi drapati in pelerine negre. Un armurier celebru din Toledo, un maur crestinat, ii face la indicatiile lui Jean o carabina de un calibru impresionant. Un mic tun portabil, dar foarte usor si cu un nou sistem de incarcare si ochire. O piesa unica, o bijuterie, o revolutie capitala in materie de tehnica militara.
Jean Chastel isi petrece noptile in padurile din Gevaudan. Slabeste mult, se misca fara zgomot, iar ochii lui capata rara calitate sa vada in intuneric. Cauta Fiara. Vanatul a devenit vanator. Ca si cand ar fi stiut Fiara din Gevaudan ocoleste saptamani la rand intalnirea fatala.
In dimineata zilei de 19 iunie 1767, pe la ora sase, intalnirea are loc, insa. Jean Chastel pandeste ascuns intr-un tufis, pe liziera padurii, langa Sogne d'Auvert. Din padure, la vreo suta de pasi, fara nici un zgomot, apare lupul urias. Este nelinistit si banuitor, pentru ca se opreste deseori mirosind aerul cu capul enorm dat pe spate. Jean face repede semnul crucii si isi incarca carabina prin dispozitivul care mult mai tarziu avea sa se cheme „incarcator". Ocheste cu grija. Ochii i se umplu de lacrimi, la amintirea nepoatei sale. Atunci, amintindu-si de spusele barbatului acela distins si nobil pe care il intalnise la Monsegur, inchide ochii, ii invoca pe Sfantul Francisc si pe Jacques de Molay, ultimul Mare Maestru al Templului si... trage. Fiara cade fulgerata de glontul de argint, mare cat o nuca si purtand de sapte ori semnul crucii. Se spune ca in locul unde a cazut Fiara ucisa nu a mai crescut iarba niciodata.
Animalul ucis de Jean Chastel era un lup mascul gigantic, avind o greutate de aproape jumatate de tona, o ciudata blana galbuie-roscat, un cap enorm si niste falci ingrozitoare. Dar ceea ce era mai teribil era „expresia" de cruzime, bestialitate si dorinta de omor, care se mai puteu citi in ochii galbeni, acum stinsi. Taranii stropesc Fiara cu apa sfintita, apoi o dau prada focului. Oricum, oficial fusese vanata cu un an mai inainte!
In trei ani Fiara din Gevaudan a omorat peste trei sute de fiinte umane, majoritatea copii si femei. Putea un simplu lup, fie el de dimensiuni gigantice, sa „tina in sah" armata franceza si miile de vanatori? Oare doar un simplu lup a reusit sa strabata distante enorme in doar cateva ore? Un simplu lup stia cand sa se ascunda si cand sa atace fara sa se teama de represalii? Oficial, Fiara din Gevaudan a fost un lup mare...si atata tot!
Si astazi locuitorii din sudul Frantei se uita ciudat cand aud o salbaticiune urland in padure. Fiara poate reveni oricand ! Mai ales cand este cald... ca acum!
REINTOARCEREA FIAREI
Si Fiara s-a intors ! De data asta nu sub forma unui lup gigantic, ci intr-o forma mult mai sofisticata si periculoasa. Lupul mileniului trei se numeste „incalzirea globala". Fenomen cu atat mai periculos cu cat este insidios si relativ lent. Daca pui o broasca in apa clocotita ea va sari imediat salvindu-si viata. Dar daca o pui in apa rece care este adusa treptat la temperatura clocotului nefericita broasca va muri fiarta. Omenirea este in situatia broastei. Va reusi sa-si dea seama la timp de pericol si sa stinga focul pe care ea insasi s-a asezat ?!
Publicul cunoaste din presa ca incalzirea globala este un concept legat de „efectul de sera". Mai toata lumea stie despre cum este produsa incalzirea prin asa numitul efect de sera in care un rol principal il au concentratia din atmosfera de bioxid de carbon, metan si combinatiile fluorului si clorului cu carbonul. Efectul de sera la scara planetara este un fenomen natural si lui ii datoram faptul ca media temperaturilor multianuale este pe glob de +15° C si nu -18° C, cit ar trebui sa fie fara acest fenomen. Fara efectul de sera viata nu ar fi posibila pe Pamant. Cele doua notiuni au fost legate, accidental sau nu, in urma audierii lui James Hanson, directorul Institutului Goddard pentru Studii Spatiale, in fata Comitetului pentru Stiinta, Tehnologie si Spatiu, condus de senatorul Al Gore. Audierea a avut loc in vara anului 1988, cand a fost un anotimp foarte cald in cateva regiuni de pe glob, mai ales in Statele Unite. Hanson a spus „ca este sigur 99% ca temperatura globului a crescut" si in alta parte a interventiei „ca este sigur ca exista un efect de sera". Cele doua notiuni nu au fost puse in ordinea „temperatura globului a crescut din cauza efectului de sera". Aceasta interpretare a fost data mai tarziu de presa scrisa si electronica. Este de asemenea sigur ca a crescut semnificativ concentratia de bioxid de carbon din atmosfera. Inainte de 1800 bioxidul de carbon avea o densitate de 275 de parti dintr-un volum de un milion. Astazi este de 355 de parti dintr-un volum de un milion. Ciudat este ca bioxidul de carbon nu a crescut spectaculos in ultimii ani, ci in secolul XIX, cand industralizarea a folosit pe scara larga arderea combustibililor fosili, ca sursa principala de energie. Intre 1973 si 1990 cresterea a fost foarte redusa, in comparatie cu dinamica din trecut, mai ales datorita aplicarii masurilor ecologice de reducere a poluarii si a proiectelor de reimpadurire. Totusi din 1990 si pana in vara lui 2007 procentul de carbon si media temperaturilor a crescut ingrijorator, cu toate ca s-au aplicat in continuare masuri ecologice, unele stabilite politic la Rio de Janiero sau Kyoto. Normal, pentru ca, probabil, ca este vorba mai mult de politica si mai putin de stiinta. Dupa cum spunea Aaron Wildavsky, profesor de stiinte politice la Berkely : „...incalzirea globala face parte din conceptul general al globalizarii, iar aplicarea unui antidot elementar de reducere drastica a emisiilor de bioxid de carbon pe seama reducerii productiei si consumului este capabil sa realizeze visul ecologistilor al unei societati globale egalitariste bazata pe respingerea cresterii economice in favoarea unei populatii reduse ca numar care consuma mai putin si mananca mai putin, eventual instaurandu-se chiar o dieta globala vegetariana, si care imparte un numar mai redus de resurse, dar in mod mult mai echitabil decat in prezent." Adica sa renuntam la cuptorul cu microunde in favorea focului de tabara, sau al morcovilor necopti. Este o alternativa neacceptabila, mai ales ca focul de vreascuri este mult mai poluant si produce mai mult bioxid de carbon decat cuptorul cu microunde. De fapt aici este cheia rezolvarii problemei tehnologice. Folosirea de surse de energie alternative, iar pentru cele care utilizeaza in continuare combustibili fosili, cresterea eficienta a randamentului si reducerea emisiilor de bioxid de carbon prin tehnologii adecvate.
Si totusi Pamantul se incalzeste. In ultimii zece ani temperatura Pamantului a crescut cu 0,5° C, ceea ce la scara cosmica este imens. Clima pare cuprinsa de o furie oarba. Furtuni si ploi catastrofale ameninta mai toate continentele. Unii ecologisti, triste cucuvele, ameninta cu un tablou dezolant al Pamantului de peste doua sute de ani, un desert dogoritor atotcuprinzator si bantuit de citeva fiinte umane descarnate cu masca de gaze pe figura si cu rani fatale produse de rarele ploi acide. Dar mai sunt si oameni echilibrati, cum ar fi profesorul de meteorologie Alfred P. Sloan de la faimosul Institut Tehnologic din Massachusetts. Care nu respinge in totalitate ipoteza catastrofica. Dar afirma ca Pamantul trece, periodic, printr-un proces natural de incalzire. Cercetarile facute in Arctica si Groelanda arata ca, in trecut, au existat perioade calde urmate de microglaciatiuni. Se pare ca exista un ciclu de vreo 11-12 ani, 60, 108... 20.000 de ani, apoi cicluri de anvergura erelor geologice de 1 si 12 milioane de ani, care au insemnat schimbari dramatice de clima cu efecte majore asupra faunei si a florei. Ce se intampla de fapt?
Raspunsul vine, surprinzator, din alta regiune a stiintei. O informatie „clasificata" adica strict secreta, a iesit la suprafata de cateva zile. Probabil ca urmare a unei decizii politice de obisnuire a publicului cu anumite realitati, altfel ciudate si inspaimantatoare. Un genetician de la Harvard, pe nume Ronny White, afirma, intr-un insipid si greu de urmarit articol stiintific ca viata unei fiinte de pe Pamant este determinata de cele patru elemente ale codului genetic din structura acizilor nucleici : adenina (A), cirozina (C), guanina (G) si timina (T). Dupa cum sunt imbinate, de exemplu ATACAGAT, etc. sau chiar „GATTACA" ele determina insusiri, sau caracteristici ale fiintei respective. Pana aici, nimic nou, iar pentru descoperirea „bazelor purinice" s-a luat deja un premiu Nobel. Insa White continua, aratand ca temperatura joaca un rol important in reactiile biochimice, si ca producerea unei mutatii este exponential mai mare cu cat caldura ambienta creste si ea. Aveau dreptate batranii calugari cind spuneau ca Fiara din Gevaudan este fructul caldurii . Omenirea este la rascruce si nu din cauza efectului de sera, ci din cauza mutatiilor care se pot produce. Va este cald? Nu credeti?! Asteptati cateva decenii si o sa-l vedeti pe Dracul imbracat nemteste !
Donati pentru poriecte Ecologice aici: www.irffmd.net
Dear friend from
Many greetings from
I find you organization in
As you may know our small country the poorest in
Therefore our organization with a goal: offering the psychological and financial aid to all those who are in needs start to help resolving this problems by joining the UN millennium development goal to Eradicate Ensure environmental sustainability we planed a Environmental project below.
We really ask you to help our country to resolve this by holding this very important project with any grant/sponsorship or donation.
I will be more than happy to provide any details about.
Please reply about any opportunity for cooperation.
Service projects – MOLDOVA 2007
| Information about project: | |
| Project description: | 40 local youth clubs from our network will do Ecological-Service projects in their communities. |
| Number of participants. | 800 |
| Time | August 21 –October 30 |
| Partners | 40 Youth change the world clubs their schools administration, Mayors of their villages. SFP, IRFF,IEF |
| Expecting results: | Throw this project will be amplified work to preserve wildlife and plant trees |
| Requested Amout | 20000 USD |
| Also will be done a lot of good work in communities ... | |
| Organizations details | |
| Contact person: | Cirpala Nicolae |
| Position: | Director |
| Organization: | IRFF |
| Telephone: | 37322738330 |
| Mobil: | 37369006351 |
| E-mail: | |
